Atestată documentar încă de la 1302, printr-un act în care consiliul unei mănăstiri din Oradea adeverește că un comite sas a donat localitatea denumită Bazna bisericii catolice din Albă Iulia.
În secolul al XVIII-lea, apele minerale de la Bazna fac obiectul unor lucrări interesante. Astfel, Rudolf Rothens, în lucrarea Memorabilae Europae, amintește de aceste ape (1749), iar dr. Klaus, în studiul Izvoare tămăduitoare din monarhia austriacă, se referă la binefacerea apelor din Bazna.
După anul 1752, încep să se facă analize chimice, mai întâi de către farmacistul George Bette din Sibiu și apoi de alți specialiști. Informații bogate și amănunțite au rămas de la Andreas Gaspari, care a lăsat un manuscris cu observații culese între anii 1762-1779 despre starea băilor de aici.
În anul 1808 încep să se facă cercetări științifice asupra apelor minerale de către medici și chimiști, care, în 1813, au publicat în Anuarul medical al statului imperial un raport favorabil. În luna noiembrie 1814 se hotărăște construirea unui stabiliment balnear, izvoarele de ape minerale de la Bazna, trec în proprietatea bisericii evanghelice din localitate, fiind supuse unor analize chimice, făcându-se recomandări științifice.
În 1835, s-au făcut primele amenajări: 4 cabine și o instalație de încălzit apă în cazane. Primul stabiliment balnear s-a construit abia în anul 1843 de către o societate pe acțiuni formată din intelectuali din Mediaș. În 1845 au fost înregistrate 637 persoane venite la tratament.
În 1877 băile trec în posesia bogătașului Brekner din Mediaș, care le arendează pe timp de 70 de ani, acesta construind instalații sistematice, care au contribuit la dezvoltarea și modernizarea stațiunii.
În anul 1905 a fost angajat primul medic al stațiunii, s-a înființat o farmacie și a început producția de sare de Bazna, numită Victoria. În 1907 geologul Ludovic Mrazec, unul dintre viitorii membrii ai Consiliului de Administrație al Sonametan, explică originea apelor minerale și a nămolului.
În anul 1949 băile de la Bazna au fost trecute în administrația Ministerului Sănătății, iar din 1950 dacă până atunci a avut caracter sezonier – devine o stațiune cu caracter permanent.
În anii ce au urmat stațiunea Bazna s-a dezvoltat continuu: au fost construite noi capacități de cazare, baze de tratament și dotări socio-culturale.
Legată încă de la începuturi de exploatarea gazului metan, apă sărată de Bazna este valorificată începând cu anul 2000 și în cadrul Complexului Balnear Expro.